day by day

Yellow submarine.

De unde porneşte creativitatea? Ce butoane secrete sunt apăsate pentru că noi să fim mai mult decât nişte roboţi ambulanţi? Cum se face că unii au fântâna asta a imaginaţiei mai adâncă şi mai nesecată decât alţii? Copii fiind abundăm de idei. Inventăm cele mai interesante scenarii şi ne lăsăm distraţi şi fericiţi de orice, de la şuruburi la ultimul Lego de pe piaţă. Dar undeva, aici suspectez adolescenta, ceva se strică. Ne e dictat că trebuie să urmărim atent ochiu dracului şi să devenim boieri.Şi creativitatea începe să adoarmă. Pe lângă frică de sărăcie, lipsa timpului şi distragerile de tot genul, uitam încet, încet să mai accesăm şi partea asta. Frica de critica semenilor e şi ea de luat în considerare.

M-aş apuca de pictat, de brodat, croit sau scris, dar dacă Nelu o să zică că e un rahat? Dacă mie o să mi se pară un rahat? Dacă lumea o să râdă de tentativa mea patetică de a mă distra!? Mai bine îmi pun ideile-n cui şi îmi văd liniştit de zilele mele mult prea asemănătoare. Cred că tărie că dincolo de frica de ridicol, e fericirea şi libertatea. Şi nu zice nimeni că trebuie să fii un poet neînţeles, un artist drogat sau un cântăreţ alcoolic. Îţi poţi învia partea creativă şi luându-ţi fusta aia obscen de galbenă sau cămaşa aia în care ţi-e puţin teamă că arăţi gay. Probabil că o să-ţi auzi câteva păreri despre cât de varză eşti îmbrăcat. Dar să nu-ţi pese. Căci varza e delicioasă, gay-ii se îmbrăca fain şi tu eşti colorat. Creierul o să-ţi aprecieze tentativa şi poate mâine o să-ţi ofere o idee şi mai bună.

Încetul cu încetul tot răul făcut de nevoia de conformitate se poate inversa. Să dansăm chiar dacă asta ne face să arătăm ca un pelican beat, să cântăm chiar dacă nu avem glas de privighetoare şi să ne întoarcem puţin la ceea ce ne făcea fericiţi când eram mici.

Am observat că în zilele în care nu am pic de inspiraţie, simplu fapt că mă pun la masă cu o cană fierbinte de cafea, mimând starea de creativitate, stârneşte un mic licurici şi ideile încep să apară. Unele mai bune, altele şi mai bune, iar altele de-a dreptul geniale (dacă eu nu mă complimentez, cine să o facă?). Dar oricum, ţin hamsterul care îmi pune rotiţele în mişcare treaz. Hrănesc dragonul. Înteţesc focul. Mă lepăd de tot ce cred că ştiu, de toate fricile şi aştern cuvinte. Că rezonează sau nu cu cineva, nu mai e treaba mea.

Înzestrare creativă avem toţi şi sunt aproape convinsă că accesarea ei frecventa ne poate face viaţa mai colorată.

Go sing you little mockingbird.


Andra Gruiță

Andra Gruiță

O timidă încercare de a comunica părți din fiinta mea.
Scrisul descătusează partea sociabilă a firii mele, de obicei suspicioase si colerice.
Prefer compania oamenilor născuti din imagiație, cu excepția câtorva suflete care au trecut testul timpului.
Citesc,mănânc,scriu(cand ma păleste inspirația),am multi câini si un copil pe drum. Mă plictisesc la fel cum iubesc, repede si tare.

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *