day by day

Yellow submarine.

De unde porneşte creativitatea? Ce butoane secrete sunt apăsate pentru că noi să fim mai mult decât nişte roboţi ambulanţi? Cum se face că unii au fântâna asta a imaginaţiei mai adâncă şi mai nesecată decât alţii? Copii fiind abundăm de idei. Inventăm cele mai interesante scenarii şi ne lăsăm distraţi şi fericiţi de orice, de la şuruburi la ultimul Lego de pe piaţă. Dar undeva, aici suspectez adoleșcență, ceva începe să scârțâie. Ne e subtil si nu prea sugerat  că trebuie să urmărim atent ochiu’ dracului şi să devenim boieri. Să ne îmbăiem în avuții perverse și să ședem blânzi la cârma maldărelor de inutilițăți. Şi plăpânda creativitate începe să se stingă.

 Frica de sărăcie, lipsa timpului şi distragerile de tot genul,  ne fac încet încet să uităm .  Critica semenilor laolaltă cu   nevoia acută de confirmare hrănesc Indoiala de sine .

M-aş apuca de pictat, de brodat, croit sau scris, dar dacă vreun Cristi sau Manulel îmi murdăreste truda cu părerile lui ? Poate chiar eu însămi voi fi propriul sabotor ? Dacă lumea întreagă va râde de tentativa mea patetică de a crea și se va scălda în eșecul meu!?  Mai bine îmi pun ideile-n cui şi îmi văd liniştită de zilele mele mult prea asemănătoare. Cred că tărie că dincolo de frica de ridicol, dai de  libertate.  Şi nu zice nimeni că trebuie să fii un poet neînţeles, un artist drogat sau un cântăreţ alcoolic. Îţi poţi învia partea creativă şi luându-ţi fusta aia obscen de galbenă sau cămaşa aia în care ţi-e puţin teamă că arăţi gay. Probabil că o să-ţi auzi câteva păreri despre cât de varză de Bruxelles eşti îmbrăcat. Dar să nu-ţi pese.  Varza e delicioasă, gay-ii se îmbracă fain şi tu eşti colorat. Creierul o să-ţi aprecieze tentativa şi poate mâine o să-ţi ofere o idee şi mai bună.

Încetul cu încetul tot răul făcut de nevoia de conformitate se poate inversa. Să dansăm chiar dacă asta ne face să arătăm ca un pelican băut, să cântăm chiar dacă nu avem glasul atins de îngeri şi să ne întoarcem puţin la ceea ce ne făcea fericiţi când eram mici.

Am observat că în zilele în care nu am pic de inspiraţie(multe la număr), simplul fapt că mă pun la masă cu o cană fierbinte de cafea, mimând starea de artist neînteles, stârneşte un mic licurici şi ideile încep să apară. Unele bune, altele  de cretinozaur , iar altele de-a dreptul geniale (?). Dar oricum, ţin hamsterul care îmi pune rotiţele în mişcare, treaz. Hrănesc dragonul. Înteţesc focul. Mă lepăd de tot ce cred că ştiu, de toate fricile şi aştern cuvinte. Că rezonează sau nu cu cineva, nu mai e treaba mea.

Înzestrare creativă avem toţi şi sunt aproape convinsă că accesarea ei frecventă ne poate face viaţa mai surprinzătoare și mai putin confuză.

Go sing you little mockingbird.


Andra Gruiță

Andra Gruiță

O timidă încercare de a comunica părți din fiinta mea.
Scrisul descătusează partea sociabilă a firii mele, de obicei suspicioase si colerice.
Prefer compania oamenilor născuti din imagiație, cu excepția câtorva suflete care au trecut testul timpului.
Citesc,mănânc,scriu(cand ma păleste inspirația),am multi câini si un copil pe drum. Mă plictisesc la fel cum iubesc, repede si tare.

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *