day by day

Mars sau Snickers? Aceasta este întrebarea.

Avem o nevoie sinistră de a atribui fiecăruia o cutiuţă. Dacă eşti blondă planturoasă, nu ai cum să nu fi curvă, te îmbraci mai simplu, eşti un sărăntoc, ai bani, eşti un snob arogant, n-ai bani, eşti nimeni pe Pământ, eşti gras, clar leneş, eşti slab – anorexic, eşti manelist – nu ştii să citeşti şi tot aşa. Oricum ai fi, tot se găseşte vreun atribut negativ să ţi se ofere.

Încep să nu mai cred în importanţa primei impresii, căci ori nu am eu radarul funcţional, ori a dat mai multe rateuri decât a nimerit. Doar dacă e vorba de energie. Aia nu minte.

Suntem atât de complexi şi surprinzători încât e imposibil să fim definiţi de un singur lucru.

Nevoia asta de a cataloga, cred că e mai degrabă un mecanism mişel al creierului de a crea puţină ordine în tot haosul ăsta ce ne înconjoară. Dar nu trebuie să ne lăsăm păcăliţi. Să descifrezi un om cu adevărat, să îi cunoşti tainele şi dedesubturile e aproape de imposibil. Nici propria persoană nu o cunoaştem cu adevărat.

Ne umplem de mirare când apare la câte o emisiune – concurs o grasă urâtă cu voce de privighetoare angelică. De parcă abilităţile vocale au vreo legătură cu kilogramele.

O domnişoară care ştie secretul Victoriei poate să îl înţeleagă pe Nietzsche mai profund şi mai real decât un ochelarist îmbrăcat într-un costum de stofă groasă Ce legătură are filozofia cu fizicul?

E revigorant când un om te surprinde. Plăcut. Pentru că surprins poţi fi şi cu o palmă.

Aşa am păţit cu Codin Maticiuc.

În căutarea mea de blog-uri interesante, am dat peste al lui. Numele îmi era cunoscut de prin fiţuici mondene (guilty pleasure), figura la fel. Ştiam şi că a scris o carte, dar nu am fost chiar impresionată, căci no, Adrian Năstase a scris vreo opt.

I-am citit blog-ul şi am descoperit un iubitor de copii şi animăluţe. Asta din start spune multe despre un om.  Dar nu soiul ăla care iși etalează grețos dragostea pentru suferinzi  pentru că dă bine să ai corazon. Omul îşi foloseşte platforma pentru a realiza ceva real pentru micuţi și necuvântătoare. Notorietatea obținută cu folos.

Am descoperit un om asumat care nu-şi ascunde în debara slăbiciunea pentru frumos, setea de Grey Goose sau senzaţia oferită de mulţi cai putere.

Am devorat blog-ul şi nu am avut cum să nu îi citesc cartea. Acolo, altă surpriză. Tot plăcută.

Foarte sugestivul titu,” Devoratorul de suflete” vine  ca un avertisment la ceea ce vei întalni in carte.  Daca esti pudic si scorțos, mai bine îndreaptă-te către altă lectură, poate ceva mai Sandra Brown-ish.

Două seri la rând m-am lăsat sedusă de un personaj pofticios şi ameţitor, intrigată de escapade sexuale copleşitoare şi incomode.

M-a luat puţin pe nepregătite, dar odată ce m-am acomodat şi am renunţat la prejudecăţi, am simţit, mirosit şi gustat fiecare oraş, fiecare aventură şi fiecare trăire.

Am simţit nevoia de a-i complimenta talentul, de a-i mulţumi pentru aventură. Purtată de val, cu jena pusă-n cui, i-am cerut şi să-mi răspundă la câteva întrebări.

Răspunsurile n-au dezamăgit.

   

1.Care e prima carte care te-a captivat?
Cireșarii sau Elevul Dima dintr-a 7-a. Nu mai știu exact.


2.Dacă ai fi putut să scrii o carte din literatura română sau universală, care ar fi aceea?
Biblia, normal. Marketing baby. Biblia de autor. Nu m-ar fi deranjat nici Luni de Fiere.


3.Scrisul te face vulnerabil. “Consumatorul de suflete” pare autobiografic. Ai simţit vreodată că poate oferi prea mult din tine publicului?
Niciodată. Poate am simțit ca n-am făcut-o destul. Oricum e singurul “viol” pe care-l controlezi tu.

4.Mulţi scriitori au un sertar plin cu opere neterminate. Tu ai avut dificultăţi în a-i oferi romanului tău o finalitate?
Din fericire nu. Din păcate influencerii, vedetele sau ce naiba sunt eu, pot publica orice prostie.

5.Ai scris ceva ce nu te simţi pregătit să împărtăşeşti cu publicul?
Doar pentru că nu simt că e gata.


6.Când ai cerut un feedback al cărţii, ai primit unul pozitiv. Dacă nu ar fi fost aşa, ai fi avut destul de multă încredere în cartea ta încât să continui cu publicarea?
Nu. Normal ca nu. Era prima. Poate ceream o “second opinion”. Dacă și aceea era la fel atunci ma opream.


7. De-a lungul timpului s-a observat o înclinaţie către vicii în rândul persoanelor creative, cu precădere al scriitorilor. Crezi că procesul creator şi substanţele care influenţează mintea, sunt legate? Sau e doar o chestie de autojustificare?
Poate doar o chestie de deschidere. Poate forțezi niște uși închise ale creierului și ale sufletului.


8. Brooke Magnaţi, autoare cărţii ” Jurnalul unei prostituate de lux londoneze” şi-a ţinut secretă identitatea până recent din teama de a nu se lovi de prejudecăţi. Bine, poate şi pentru că era prostituată. Ai fi vrut în vreun moment să rămâi anonim? Sau imaginea de cosmopolit te-a ajutat?
M-am gândit serios sa rămân. Sa vad cu adevărat cum este apreciată. Doar că șansele de viralizare ar fi fost mult mai mici. Și atunci, ca orice părinte, am pus binele copilului meu pe primul loc. El a ajuns astfel mai ușor in mai multe mâini, case și inimi. Chiar dacă inițial pentru motivele greșite. In numele tatălui.


9.Ai secrete ascunse în carte despre care doar puţin oameni ştiu?
Normal. Identitățile personajelor.


10. Există o întrebare la care ai vrea să răspunzi, dar care nu ţi-a fost pusă vreodată?
Da, ce aleg între Mars și Snickers .

11.Eşti implicat în multe acţiuni caritabile, te ocupi de copii, bătrâni, căţei, produci filme, scrii cărţi, bifezi mai toate petrecerile reuşite din Bucureşti, eşti sănătos şi voios. Te consideri un om fericit?
Sunt cel mai fericit om de pe planeta Pământ.

                                                                                            

          

Andra Gruiță

Andra Gruiță

O timidă încercare de a comunica părți din fiinta mea.
Scrisul descătusează partea sociabilă a firii mele, de obicei suspicioase si colerice.
Prefer compania oamenilor născuti din imagiație, cu excepția câtorva suflete care au trecut testul timpului.
Citesc,mănânc,scriu(cand ma păleste inspirația),am multi câini si un copil pe drum. Mă plictisesc la fel cum iubesc, repede si tare.

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *