day by day

Mai avem nevoie și de roz

Scrisul în ţara noastră e o condamnare la sărăcie. Vrei neajunsuri financiare, fă ceva artistic. Vrei să nu ai domenii, ceasuri de haur şi maşini nesimţit de rapide, pune-te pe învăţat. E trist, dar real. Munca multă, sărăcia omului. Noroc că (cică) banii nu aduc fericirea şi atunci e plină lumea de săraci fericiţi( sper să se simtă sarcasmul strident). Ca în orice, moderaţia e secretul. E greu să rămâi umil când te duci cu limuzina la budă, dar e greu şi să râzi ca prostu’ când singura şampanie pe care ţi-o permiţi e aia din 7DAYS. Rahaţi cu ochi sunt şi bogatii şi săracii. Nu-i frumos să discriminezi.

Şi cum banii fug de mine ca Biserica de dări, m-am apucat să scriu. În ideea promovării deja celebrei mele cărţi, mi-am făcut un blog. Rămânea doar să-mi promovez blog-ul. Şi ca să nu-mi dezamăgesc cei trei cititori, am început să scriu de fiecare dată când eram binecuvântată cu nişte timp liber.  Acum timp se găseşte, inspiraţia e aia  care e mai absentă decât un părinte denaturat. Şi pentru că lumea e plină de păreri şi oameni sfătoşi, m-am gândit că, poate, pe lângă toate aberaţiile mele, să scriu şi ceva cu  folos real.

Şi scotocind prin cotloanele minţii mele briliante, ideea salvatoare s-a arătat.

Poveştile altora.

Nu a trebuit nici să caut prea departe, pentru că dintr-un motiv sau altul sunt înconjurată de personaje chiar interesante. De la care ai ce învăţa. Tineri cu ambiţia în desagă, care nici măcar nu ştiu că sunt exemple pozitive pentru alţii. Oameni de care o să mă folosesc niţel să aduc poate o notă pozitivă adevărului sumbru pe care îl trăim. Poveşti  cu tente hazlii care să ne facă să înghiţim mai uşor faptul că protestele nu prea duc la nimic concret, gazele înlăcrimează şi la propriu şi la figurat şi că după trei ani de la dezastrul în care cu toţii ne-am pierdut cel puţin un prieten, totalul de paturi pentru cei cu arsuri grave este 11.

Hai că încerc.

To be continued…

Andra Gruiță

Andra Gruiță

O timidă încercare de a comunica părți din fiinta mea.
Scrisul descătusează partea sociabilă a firii mele, de obicei suspicioase si colerice.
Prefer compania oamenilor născuti din imagiație, cu excepția câtorva suflete care au trecut testul timpului.
Citesc,mănânc,scriu(cand ma păleste inspirația),am multi câini si un copil pe drum. Mă plictisesc la fel cum iubesc, repede si tare.

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *