day by day

Schimbare

Nu am fost niciodată cel mai mare fan al schimbărilor. De ce să modifici ceva ce funcţionează bine pentru tine în acel moment? Obişnuiesc să găsesc un loc care îmi place şi să merg acolo până reuşesc să enervez tot personalul. Îmi place un fel de mâncare, o mănânc dimineaţa la prânz şi seara, îmi place o bluză… înţelegeţi ideea. Una din problemele cu comportamentul ăsta, e că abuzez de ce îmi place până când nu mai pot să-l văd. Până când simplu gând la paştele Cacio e pepe îmi crează discomfort stomacal. Treaba asta cred că e tot în legătură cu frica mea de schimbare.  Frica  aduce greoi în cârcă şi o lipsă a evoluţiei ca persoană.

Rutina te face să pierzi din experienţa vieţii şi să stagnezi. Să rămâi în bula ta protejată, în jurul aceluiaşi bloc, lângă aceleaşi persoane, cu aceleaşi obiceiuri.

Îi mulţumesc totuşi lui Dumnezeu bunuţul că ne-a înzestrat şi cu antidot la frica asta distructivă. Avem în noi resursele necesare să putem elibera de povara asta a repetitivului. În momente de inspirație şi saţietate să prindem curaj şi să ieşim în oraş cu persoana aia pe care poate nu o considerăm potrivită pentru noi, să încercăm felul ăla de mâncare pe care îl desconsideram, sau să ne luăm inima în dinţi şi să ne luăm două luni de concediu şi să plecăm la mare (w). Frica asta provenită din negura neîncrederii e groaznică. Dacă ar fi să pot alege să năpârlesc ceva din fiinţa mea, ar fi frica. Bine, poate nu complet, pentru că aş ajunge să sar goală din avion, sau să gâdil ursul când mă întâlnesc cu el pe munte. Să îmi rămână totuşi instinctul de prezervare.

Rezultatele curajului sunt foarte satisfăcătoare şi probabil asta e şi motivul pentru care reuşim să obţinem lucrurile minunate.

Mi-am domolit frica de penibil şi şi le-am arătat oamenilor ce am scris, dezgolind părţi din fiinţa mea, iar reacţiile nu au fost nicidecum refuzurile şi ironiile demonice pe care creierul meu le-a făurit, ci din contră aprobări şi chiar laude (ai nevoie şi de puţină confirmare, n-ai ce-i face). Mi-am impus să trec peste oroarea mea de a cunoaşte oameni noi şi ce am descoperit nu au fost nişte monştrii răutăcioşi, ci persoane interesante cu care mi-a făcut plăcere să discut şi mai important de la care am avut ce învaţa.

Am renunţat şi la teama de a ieşi negletuită din casă şi pe lângă sentimentul de libertate ce mi-a fost oferit am aflat şi că arăt mai bine când uit de fond de ten.

Am ieşit cu băiatul pe care nu îl vedeam potrivit pentru mine, poate din teama unei noi relaţii toxice, sau pentru că, privind acum în trecut, eram foarte orientată spre distracţii trecătoare. El s-a dovedit a fi iubirea vieţii mele. Snif

Am pus încă o dată frica-ntr-un cui (haha) şi ne-am mutat împreună, contrar tuturor sfaturilor şi opiniilor şi din nou am simţit că am fost răsplătită.

Frică de comun, clişee, bebeluşi şi scutece m-a bântuit toată viaţa. Apoi a venit Astrid şi a început să-mi placă frica şi să iubesc schimbarea.

Andra Gruiță

Andra Gruiță

O timidă încercare de a comunica părți din fiinta mea.
Scrisul descătusează partea sociabilă a firii mele, de obicei suspicioase si colerice.
Prefer compania oamenilor născuti din imagiație, cu excepția câtorva suflete care au trecut testul timpului.
Citesc,mănânc,scriu(cand ma păleste inspirația),am multi câini si un copil pe drum. Mă plictisesc la fel cum iubesc, repede si tare.

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *