day by day

Ce mai citesc

Printre ultimele cărți devorate și recomandate tuturor cunoscuților a fost una care aproape mă îndemnă să mă apuc de alcool, droguri sau violente dubioase. Cartea lui Robert Schnakenberg, un autor din New York care a observat un model de autodistrugere în rândul persoanelor binecuvântate cu mânuirea dibace a peniței.

”Viața secretă a marilor scriitori”, căci astesta e titlul cărți frumos și sugestiv ilustrate e o colecție de scandaluri sexuale, depresii care au dus la sinucideri, ciudățenii religioase, porniri criminale, dar mai ales dependențe de droguri țări și alcool.

Chiar dacă nu îi recunoști pe unii din ei (rușine, căci sunt numai nume mari și reprezntative ale literaturii universale), acțiunile lor nu au cum să nu te șocheze sau amuze. Oamenii ăștia chiar erau teribiliști și debili. Am realizat că cu cât firea omului e mai orientată către artă, cu atât dracușorilor distructivi le e mai ușor să își infiltreze coada. Suntem mai buni oratori, mai buni amorezi, mai buni cântăreți, mai buni sportivi cu ajutorul micilor stimulente. Chiar păcat că omul are defectul acesta de a vrea din ce în ce mai mult și de a nu fi capabil să își stabilească niște limite care să nu îți macine fizicul și psihicul.

Stephen King a scris una din cele mai bune cărți ale sale – Misery, complet mucificat seară de seară, Caleb de la Kings of Leon a înregistrat Cold Desert, o melodie în care durerea lui e aproape palpabilă, atât de beat încât nu mai ținea minte când și cum s-a întâmplat asta, Beatles-ii erau regii LSD-ului și știm cu toții cum e muzică lor, Elvis, Versace și cam toată spumă creatorilor de frumos erau consumatori de ceva.

Am citit că ciupercile halucinogene fac anumite legături în creier, care în mod normal(plictisitor) nu ar avea loc. Acum nu știu/cred dacă un om își atinge potențialul doar drogat, dar o schimbare a perceptiei (mi-a zis văru’ din Suedia) e clar că are loc. Ceva apare în plus. Ceva dispare.

Revenind la scriitorii noștri (defapt nu apare niciun român, deși nici ai noștri nu erau cei mai citavi) vă pot garanta că vă veți putea distra puțin cu ei. Și vă veți putea laudă că ați citit o carte. Scris mare, ușor și cursiv e o lectură perfectă pentru când nu vreți să suprasolicitați materia cenușie (sau nu aveți foarte multă). Acum realizez și ce zice asta despre mine, dar eu am o scuză, căci am `aflat măgării dezgustătoare și ciudate despre câțiva din preferații mei, Hemingway, Twain și Agatha Cristie.

O am din Cărturești și costă cât două pachete de Marlboro Light și un săpun .

Andra Gruiță

Andra Gruiță

O timidă încercare de a comunica părți din fiinta mea.
Scrisul descătusează partea sociabilă a firii mele, de obicei suspicioase si colerice.
Prefer compania oamenilor născuti din imagiație, cu excepția câtorva suflete care au trecut testul timpului.
Citesc,mănânc,scriu(cand ma păleste inspirația),am multi câini si un copil pe drum. Mă plictisesc la fel cum iubesc, repede si tare.

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *