day by day

Avem timp berechet

Cred că cel mai de preţ dar oferit de copilărie e timpul. Minutele care par ore, zilele de vară în care jocurile, visele şi ideile de toate felurile chiar prind contur real.
„Mai marii satului” nu permit totuşi libertate deplină şi îţi întrerup distracţia cu teme şi proiecte de oridin academic, iar părinţii de frică să nu fi adus pe lume un leneş pe care etica muncii îl ocoleşte, îţi oferă cu generozitate „îndatoriri”. Spală un vas, du un gunoi, şterge un praf.
Şi totuşi cu toate eforturile lor de a-ţi umple ziua, găseşti timp şi pentru ‘Scunsea, ‘Prinsea, volei, fotbal, şotron, coardă,elastic, rațe, vânători, excursii şi desene. Unde şi când s-a pierdut asta?
„N-am timp” a devenit expresia la care apelăm în mod obsesiv şi pe care şi mai trist, am început să o credem.
N-am timp să-mi sun familia, să cutreier lelea prin pădure, să mai avansez cu visul ăla pe care îl tot amân şi evit. Timpul pe care îl aveam când eram mici e tot acolo. Nu s-a dilatat, nu s-a comprimat. Aceleaşi secunde, minute şi ore, dar pe care decidem să le umplem diferit.În eterna noastră încercare dureroasă şi disperată de a ne potrivi mulajului, ne umplem zilele cu acţiuni, gânduri şi drame inutile.
Planuri, stresuri, depresii ne consumă o zi pe care am fi putut-o petrece jucând serios şotron cu un prieten drag. Poate că lumea vă va crede uşor retardaţi, dar cum să-ţi pese dacă asta ţi-ar oferi bucurie sinceră?
Cred cu tărie că întoarcerea la simplitate (bine, acum nu trebuie să devenim păstori), ne poate oferi libertatea după care tânjim cu toţii şi ne poate elibera de robia sentimentului că mereu avem altceva mai important de făcut decât să fim fericiţi.
Cred că asta uitam odată ce trecem în imbecila lume a”maturităţii”.
Bombardarea din toate părţile cu îndatoriri devine tot mai presantă, lumea tot mai rapidă şi agitată ne şopteşte viclean ca nu de fericire şi linişte sufletească trebuie noi să ne ocupăm, ci de rate şi teancuri de facturi care se holbează hidos la noi de pe masa din bucătărie. Cumul de  informaţie şi înceţoşarea înceată, dar sigură a minţii, fac săptămâna să treacă în goană, să fie ba luni, ba vineri.
Trebuie să ne lepădăm de toată aglomeraţia mentală şi de tot ce „trebuie să facem” pentru simplu şi cretinul motiv că ”aşa se face”.
Cred că ar ajuta mult să invatam să contestăm lucrurile impuse. Să avem curajul să întrebăm „de ce” şi să ne bazăm mai mult pe intuiţie.
Pentru că oricât ar suna a teorie conspirațională, o populaţie bombardată cu inutilităţi, nu mai are timp şi energie să vadă nedreptăţile şi manipulările din jur.
Sfatul meu „preţios” pe care nu mi l-a cerut nimeni e să rupem lațul responsabilităţii excesive, al stimulentelor aruncate din toate părţile, să ne eliberăm de sclavismul mental, să accesăm din nou copilul fericit care există latent în noi, iar răsplată va fi una nemăsurabila- mai mult timp.
Free yourself.

Andra Gruiță

Andra Gruiță

O timidă încercare de a comunica părți din fiinta mea.
Scrisul descătusează partea sociabilă a firii mele, de obicei suspicioase si colerice.
Prefer compania oamenilor născuti din imagiație, cu excepția câtorva suflete care au trecut testul timpului.
Citesc,mănânc,scriu(cand ma păleste inspirația),am multi câini si un copil pe drum. Mă plictisesc la fel cum iubesc, repede si tare.

You may also like...

1 Comment

  1. Daniel Lungu says:

    Cat talent!!!

Leave a Reply to Daniel Lungu Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *