day by day

Arta pierdută

Cred că m-am apucat de scris puțin cam târziu,  pentru că-mi simt gândurile la fel de dezordonate precum podul unor hoarderi. Am lăsat prea multe păreri să se adune, când era cazul, de ceva timp să încep curățenia de primăvară. Nu vreau să-mi mânjesc frumusețe de blog cu toate bălăriile, dar în egală măsură mă gândesc și că am o datorie față de sănătatea mea mentală.

Îmi place să vorbesc și mai ales să filozofez la ceșți mari de cafea cu oameni al căror nivel conversațional îl depășește pe cel al lui Hagi și cu care simt că am parte de ședințe de terapie gratuită. Conversația trebuie să fie totuși bilaterală, în niciun caz să oboseșți un om cu toate părerile și frustrările tale, pentru că dacă după fiecare întâlnire cu tine, interlocutorul vrea să tragă un pui de somn, înseamnă și că ai irosit o cană bună de cafea și că probabil respectivul nu o să-ți mai răspundă la telefon.

Conversația este o artă și trebuie tratată că atare. Învață să asculți, să nu întrerupi sau să presupui că problemele tale sunt mai importante decât ale altcuiva.

De asemenea, uită-ți dracu’ telefonul acasă când ieși cu un prieten la discuții, pentru că dacă nu ești chirurg cardiovascular, pompier sau damă de companie, cu siguranță nu o să crape nimeni fără tine câteva ore, iar Instagram-ul va fi la fel de plin de mizerii. Mi se rupe jumăte de ventricul când văd din ce în ce mai mulți bipezi cum stau apatici și gri, cu o Cola răsuflată în față, mișcându-și degetele în sus și-n jos pe ecranul noului tip de telefon într-un automatism scîrbos. Mereu există subiecte de discuție, chiar dacă trebuie să scoți câteodată din desagă eternele „religie”, „politică” sau „horoscop”.

Când te trezeșți în postura de robot consumator de spațiu și aer lângă un altul ca tine, gândește-te că puteai fi surdo-mut sau să nu ai prieteni, pentru că s-au săturat toți să iasă din casă doar să te vadă pe tine cum te uiți tâmp într-un ecran așa că pornește o conversație oricât de simplă. S-ar putea chiar să-ți placă și să deveniți noii Hemingway și Fitzgerald cărora nu le mai tăcea gura (poate și din cauza cantității enorme de alcool pe care o consumau, dar cred că mai degrabă datorită vocabularului amplu și ideilor revoluționare).

Asta, puțină yoga și meditație și vei observa cum micii demoni încep să fie mai ușor de disciplinat, cum nu îți mai vine să îl claxonezi pe ăla din față chiar în secunda în care se face verde, cum șefu-tu nu mai pare chiar așa tâmpit și cum toată existența ta e mai senină.

Deci, drege-ți glăsciorul, sună-ți un prieten și fugi pe o terasă cât încă e soare.

Andra Gruiță

Andra Gruiță

O timidă încercare de a comunica părți din fiinta mea.
Scrisul descătusează partea sociabilă a firii mele, de obicei suspicioase si colerice.
Prefer compania oamenilor născuti din imagiație, cu excepția câtorva suflete care au trecut testul timpului.
Citesc,mănânc,scriu(cand ma păleste inspirația),am multi câini si un copil pe drum. Mă plictisesc la fel cum iubesc, repede si tare.

You may also like...

1 Comment

  1. Way cool! Some extremely valid points! I appreciate you penning this
    write-up and the rest of the site is really good.
    It’s very straightforward to find out any topic on net
    as compared to books, as I found this post
    at this website. I am really impressed together with your writing talents as neatly as
    with the structure on your blog. Is this a paid
    theme or did you modify it yourself? Anyway stay
    up the nice quality writing, it’s rare
    to look a nice weblog like this one these days.. http://www.cspan.net

Leave a Reply to Kill Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *