day by day

La belle musique

king Nu ne putem baza mereu unii pe alții. Suntem ființe sociale, adevărat, dar deosebit de egocentrice si ciudate. Ne leaga niste conexiuni universale, dar deseori ura, invidia, şi alte simţăminte urâte, creează nişte bariere atât de înalte, încât legăturile noastre se fac nesimţite, nevăzute şi treptat ajung să se piardă. Şi asta e extrem …

day by day

Paradox brașovean

Trăim în unul din cele mai frumoase şi ordonate oraşe din ţară. Cei care locuiesc aici sunt îndrăgostiţi şi mândri de el, cei care îl vizitează îşi promit că vor reveni. Braşovenii au o energie curată şi liniştită, un chill tipic ardelenesc. O stare de spirit întreţinută de Tampa şi multitudinea de natură înconjurătoare. Arhitectura …

day by day

La tăți ni-i greu

Un singur cuvânt dezaprobator poate avea un impact uriaş asupra noastră. Şocul refuzului e direct proporţional cu grosimea obrazului. Sau cu încrederea în noi. Şi clar cu obişnuița. Din păcate, avem o nevoie acută de aprobarea, laudele şi mai nou like-urile semenilor. Şi nevoia asta (exagerată la unii) poate avea efecte devastatoare. Poate opri creaţia. …

day by day

Mars sau Snickers? Aceasta este întrebarea.

Avem o nevoie sinistră de a atribui fiecăruia o cutiuţă. Dacă eşti blondă planturoasă, nu ai cum să nu fi curvă, te îmbraci mai simplu, eşti un sărăntoc, ai bani, eşti un snob arogant, n-ai bani, eşti nimeni pe Pământ, eşti gras, clar leneş, eşti slab – anorexic, eşti manelist – nu ştii să citeşti …

day by day

Realitate. Mai marii acestei minunate țări, sunt în general nişte scursuri egoiste. Ştiu că trebuie să ne iubim semenii şi că poate prin toată buruiana asta politică se mai află şi unu care se gândeşte la binele general, dar ca să nu începem săptămâna în minciună, să recunoaştem, majoritatea optează pentru interesul propriu. Orbiţi de …

day by day

Mai avem nevoie și de roz

Scrisul în ţara noastră e o condamnare la sărăcie. Vrei neajunsuri financiare, fă ceva artistic. Vrei să nu ai domenii, ceasuri de haur şi maşini nesimţit de rapide, pune-te pe învăţat. E trist, dar real. Munca multă, sărăcia omului. Noroc că (cică) banii nu aduc fericirea şi atunci e plină lumea de săraci fericiţi( sper …

day by day

Doar zece.

Nefericiţi cei cu treabă la instituţiile publice. Dimineaţă plăcută de toamnă. Vântul adie, frunzele îl acompaniază dansând uşor. Soarele îţi gâdilă pleoapele translucide şi te trezeşti lângă omul pe care îl iubeşti. Îţi bei cafeaua amară şi simţi cum cofeina îţi trezeşte toate simţurile şi ai destulă energie pentru intreaga zi. Viaţa e bună cu …

day by day

Munte pentru suflet

Mi-ar plăcea sa fiu pe vârf de munte. Să simt că am depăşit graniţele fizice ale corpului meu  firav şi formaţiunea stâncoasă mi-a permis să o caţăr. E ceva religioso-spiritual în relaţia asta a omului cu muntele. Misticismul „uriașilor” a fost mereu fascinant pentru noi şi am decis că pericolele sau avertismentele nu sunt suficiente …

day by day

Daffy, Johnny și vanitatea

Naturalețea a devenit depășită. Venim binecuvântați cu un trup și un chip în perfectă armonie, ca o pânză curată a unui artist începător. Asta ni se oferă gratuit. Și noi în înțelepciunea noastră infinită, ce facem? Le afumăm, scrîjelim, murdărim, împuțim, afundăm în chimicale și grăsimi, iar apoi încercăm să reparăm răul făcut, folosind diverse …

day by day

Ce mai citesc

Printre ultimele cărți devorate și recomandate tuturor cunoscuților a fost una care aproape mă îndemnă să mă apuc de alcool, droguri sau violente dubioase. Cartea lui Robert Schnakenberg, un autor din New York care a observat un model de autodistrugere în rândul persoanelor binecuvântate cu mânuirea dibace a peniței. ”Viața secretă a marilor scriitori”, căci …